Sa va spun o poveste intai.

Era odata un om fara credinta in mine, vaduv, care avea o plantatie de vie. Intr-un an a dat grindina peste vie, iar omul nervos, a doua zi, cand a vazut ce s-a abatut asupra viei lui, a ridicat mainile spre cer si m-a injurat. Desi nu era nici un nor pe cer, un fulger l-a lovit si l-a omorat pe loc.

Acuma sa va explic ce s-a intamplat. In primul rand, tineti minte ca eu sunt drept. Vazand ca omul e necredincios, m-am gandit sa-i transmit un mesaj sa se intoarca la biserica (asemenea oamenilor aia la care le-am dat foc la casa, iar singurul lucru care nu a ars a fost un perete cu o icoana), distrugandu-i via si lasandu-l fara munca de o viata. Atunci omul s-a enervat ca numai lui i-am distrus via si m-a injurat, iar pentru asta l-am traznit, pentru ca m-a injurat pe nedrept! Eu doar i-am trimis un mesaj sa se intoarca la credinta. Acuma arde in iad si sufera pe vecie. Desi si-a constientizat greseala si regreta ce a facut, degeaba regreta in iad.

Veti spune ‘Dumnezeule, dar de ce l-ai traznit pe om cand te-a injurat?’. Pentru ca sunt drept. Nu pentru ca sunt rau sau ca mi-a ranit ego-ul, eu sunt atotbun. De ce nu traznesc oameni care va injura si pe voi pe nedrept? Poi…pentru ca…nu ma injura pe mine, puternicul Dumnezeu.

Si la urma urmei, eu te fac, eu te omor..si apoi te trimit in iad unde te chinui o vesnicie.

Anunțuri