Nu fac post dinala plictisitor cu o viata plictisitoare, faza cu autobuzu e dedicata babelor cititoare de bloguri.

Ei bine merg de 3 ori pe saptamana cu autobuzu pe la ora de varf a babelor – ruta intors, pe la 9 (cu totii stim ca n-au alta treaba decat sa mearga la 7 cand tu vrei sa mergi la scoala sa plateasca curentu sau sa se plimbe prin mall). Autobuzu trece pe langa 3-4 biserici, indiferent de religie si culoare, cand babele vad o biserica parca sunt programate automat sa-si faca crucea. Ca ele trebuie sa-i demonstreze lui dumnezeu ca il iubesc si cred ca el exista.

Dumnezeu atotputernic care poate sa-ti citeasca gandurile si stie tot despre tine, ba chiar ce o sa faci in viitor, nu-si da seama ca-ti faci cruce din frica de iad/sa fii in rand cu lumea/habar n-ai de ce o faci. El e la fel de prost ca babele.

Asa ca ma intreb, avem nevoie de matanii, rugaciuni, preaslaviri, donatii la biserica, cruci si paine sfintita sa-i aratam lui dumnezeu recunostina ca ne-a creat si ne-a dat viata, cand puteam sa nu existam? Si ajungem la intrebarea cea mai importanta : De ce dumnezeu ne-a facut sa iubim viata? Sa avem instinctul de autoconservare? El ne-a programat sa vrem sa traim, ca apoi sa-i fim recunoscatori ca ne-a creat si ne lasa sa traim. Daca dumnezeu nu ne dadea cu sila instinctul de autoconservare, nu aveam nici un motiv sa-l preaslavim, ca nu ne pasa daca traiam sau nu. La fel si durerea fizica si emotionala. Tot dumnezeu ni le-a fortat pe gat, ca apoi sa nu vrem sa ajungem in iad. Si cu totii stim ce trebuie sa faci ca sa nu ajungi in iad.

Pe scurt, dumnezeu ne tine sub papuc, santajandu-ne cu chestii care ni le-a fortat pe gat. Dumnezeu ne-a facut sa iubim viata, ca sa-l iubim pe el pentru ca ne-a dat-o.

Sa luam un exemplu mai simplu. Sa zicem ca omul nu ar avea nevoie sa bea apa si ca ar trai fara ea. Eu as da omenirii setea (fara sa o intreb daca o vrea), ca apoi sa le ofer apa. Sa-mi fie ei recunoscatori ca le ofer apa? Sau sa ma omoare pentru ca le-am dat setea (de care oricum nu aveau nevoie)?

Nu, dumnezeu nu-i atotbun si altruist, e mai rau ca un drac de copchil care nu-i bagat in seama si incepe sa tipe. Ne forteaza sa-i fim fideli tinandu-ne in lesa.

Sau poate este o explicatie mai simpla : Dumnezeu nu exista.

Si nu, daca nu aveam sentimente nu regretam ca nu le am, dar fiind prins in capcana lui ‘dumnezeu’, imi place si ma bucur si eu de viata cat de mult pot. Daca maine mi se arata eu ma pun in genunchi in fata lui, pentru ca vreau sa ma bucur in continuare si in rai. Dar probabil mi-ar citi gandurile…

PS : sper sa nu imping nici un emo kid la suicid. daca tot aveti ‘blestemul’ de a avea sentimente, bucurati-va de ele.

Vasilica

Anunțuri