«“Este totul în regulă, a fost uşor“, a spus chirurgul John Parsons la ieşirea din sala de operaţie. (…) Lăcrămioara izbucneşte în lacrimi, îi spune doctorului „mulţumesc“ pe româneşte şi o îmbrăţişează pe Roxana. Abia se poate opri din plâns. „Niciodată n-o să uit ce ai făcut pentru mine! Sunt atât de fericită“, îi spune ea Roxanei, apoi merg împreună către salonul unde se află internată fata.»

Aşa a descris, emoţionant, colega mea Mihaela Năftănăilă ceea ce a păţit Florina, copila de 11 ani, la Londra. La prima vedere – dacă nu cunoşti cazul – poţi avea senzaţia că fata a suferit o intervenţie unică, pe cord deschis sau pe creier, a scăpat de cine ştie ce boală incurabilă. Lacrimi, emoţii, lume fericită. De ce? Pentru că a avut loc o crimă, un avort. Un copil de 23 de săptămâni a fost chiuretat, mai exact făcut bucăţele. Medical, cuvântul măcelărire a fost acoperit prin „evacuare“. Sfârtecarea bietului prunc i-a produs o mare emoţie mamei Florinei, Lăcrămioara, care a declarat: „Coşmarul s-a sfârşit“. Da, ăsta da coşmar! A fost asasinat cu bună ştiinţă un nevinovat.

Anul trecut, s-a născut, în SUA, Amillia Taylor, în cea de-a 21-a săptămână de sarcină. Înainte de această crimă oribilă, dr. Maria Stamatin, medic specialist neonatologie la Maternitatea Cuza Vodă din Iaşi, a declarat că „eu am salvat până acum zeci de copii care s-au născut la 23 de săptămâni. Acest făt are toate şansele de supravieţuire, chiar dacă există posibilitatea să fie născut prematur din cauza vârstei fragede a mamei“. De aceea nu s-a apelat la cezariană, ci la chiuretaj. Niciun medic sănătos la cap nu putea scoate un copil – copil în adevăratul sens al cuvântului – pentru a-l ucide ulterior. S-a preferat măcelărirea acestuia, o ipocrizie, care însă nu ascunde fapta: crima.

Părinţii Florinei s-au purtat cu o inconştienţă rar întâlnită. Au susţinut că nu şi-au dat seama că fetiţa e însărcinată decât după 17 săptămâni, ceea ce este evident o prostie. Nu l-au reclamat pe violator pentru că era unchiul fetei. Deşi lumea medicală românească s-a dat peste cap ca să salveze viaţa copilului, ei au preferat avortul. Ca nişte asasini au preferat să-şi şteargă urmele, crezând că după acest avort (crimă) unchiul va fi exonerat de faptă.

Iresponsabili, părinţii Florinei au condamnat-o la nefericire! Au încercat să acopere o faptă abominabilă printr-un asasinat cu sânge rece. Printr-un păcat strigător la cer! Iar ei sunt fericiţi, au scăpat de „coşmar“. Plâng de bucurie! Mai bine nu v-aţi fi născut, asasinilor!

Florian Bichir

Anunțuri